The day I understood how to feel, how to love. 

Mereu m-am întrebat dacă chiar simt iubirea, dacă sunt capabilă să o simt sau o să rămân mereu la sentimentul de atașament, care, odată cu trecerea timpului, îmi trezea disprețul și scârba față de persoana pe care o strigam *iubire*. Și apoi.. Ai apărut tu. Am înțeles, într-adevăr, de ce nu a funcționat cu alte persoane. 

Avem multe în comun, e adevărat, dar eu niciodată n-aș putea fi o persoană atât de minunată,  calmă și inteligentă, copilăroasă dar totuși matură. Dacă m-ar fi întrebat cineva în trecut dacă am o persoană preferată, nu aș fi răspuns. Acum, aș urla în fața oricui, te-aș descrie în mii de feluri, te-aș povesti cu o sclipire în ochi și bătăi necontrolate ale inimii, aș face pe oricine să te simtă așa cum te simt eu, dar nu te-aș da. Sunt egoistă, nu? Poate. Dar nu aș renunța la tine, nu pot, nu vreau. Ești tot ceea ce nu sunt eu și tot ceea ce mă completează. Ești în multe feluri, da.. Mă enervezi, uneori îmi vine să te omor *la propriu*, dar mă împaci în cele mai minunate moduri. Mă accepți cu fițe, copilării, plânsete și râsete necontrolate. Tu m-ai învățat să mă iubesc. Alături de tine am înțeles sentimentul de care vorbesc poeții, nopțile târzi și zilele ploioase. 

Toți avem un trecut, al meu nu mai contează când sunt cu tine. Tu ești prezentul și viitorul meu. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s