Am fost acolo când tu ai ales să fugi.

Am fost acolo mereu, în nopțile răcoroase, în zilele ploioase și în momentele groaznice prin care treceai. Am fost mereu acolo, și aș mai fi stat, dar ai ales să fugi..și n-am putut ține pasul. 

Țin să-mi cer scuze des, mai ales pentru greșelile altora. Poate am greșit iubindu-te, sau.. Poate te-am făcut să suferi total neintenționat. Cine știe, ceva te-a îngrozit la mine dacă ai ales să fugi în locul unei conversații. Poate, cum ai spus și tu: „nu a fost să fie”. Dar ne-am întâmplat, și a fost mai real decât un cuțit adâncit în rană. Desigur, știi despre ce vorbesc, îl adânceai tot mai tare de fiecare dată când aveai ocazia. Am plâns, și voi mai plânge, dar nu va trece. Știu, toate trec, timpul vindecă și așa mai departe. Am trecut de pagina aceea deja, m-am trezit la realitate. Nimic nu trece, doar învățăm să trăim cu durerea și o privim toată viața ca pe o obișnuință.

Nu am crezut că voi ajunge vreodată să-mi ascund durerea într-o noapte pustie, un pachet de țigări și gustul lacrimilor sărate. Îmi apar neîncetat imagini cu noi, râzând și fiind fericiți. Dar am ajuns să cred că doar eu eram, de fapt, fericită. Dacă a fost chiar așa, mulțumesc pentru masca aceea, nu era necesar totuși. 

Regret că la sfârșitul zilei, îmi pun capul pe pernă și mă gândesc la persoana pe care o admiram mereu pentru puterea care credeam că o are, sinceritatea de care era atât de mândru, durerea groaznică cu care trăia și o făcea să pară ca și greutatea unei pene. Te admiram așa mult, voiam să fiu la fel de puternică ca tine într-o zi, aspiram la asta în unele nopți, mai bine spus dimineți, când dormeai și mă uitam la tine repetându-mi în gând „nu vreau să-l pierd, nu și pe el..”. 

Ironic, eram în stare să te implor să stai, dar cine imploră o persoană care vrea să plece? Mereu ai dat vina pe mine, dar va veni ziua în care vei realiza totul. Prea târziu să mai găsești o ușă deschisă, o fereastră crăpată sau un zâmbet la apariția ta. Te anunț că am renunțat la noi, la tine, la luptă. „Nu a fost să fie” pentru că eram așa asemănătoare ție, iar tu te urai. Cel mai subtil mod de a spune cuiva că îl urăști, gentil totuși. Vei înțelege și că niciodată nu am fost la fel. Mereu am făcut cum credeam că voiai, mereu am așteptat să te uiți la mine citindu-ți în privire ce voiai să spui și o spuneam așa repede încât părea că o spunem în același timp. Mereu m-am adaptat după tine, dar niciodată nu am fost la fel, însă am fost fericită. 

Pentru o scurtă perioadă de timp am crezut în noi, dar ai reușit să-mi spulberi gândurile. Am fost acolo când ai ales să fugi, și aș mai fi fost. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s