Nu putem forța iubirea, realitatea sau viitorul.

Trec orele, zilele, lunile iar eu am ajuns la culmile indiferenței, nepăsării. Privesc în spate mereu văzându-mă fericită alături de o mască, alături de un fals aspirând la momente de trandețe, afecțiune, de iubire.. Aspir la romantism, la călătorii spontane, vorbe calde și îmbrățișări lungi, dar nu sunt capabilă să le primesc cu zâmbetul pe buze. 

În urma unei dureri pătrunzătoare am uitat cum se simte iubirea, am uitat cât de sus poți ajunge lângă persoana potrivită și am devenit defensivă, indiferentă și incapabilă să iubesc. Au fost persoane în viața mea care m-ar fi iubit cum ar fi știut mai bine, m-ar fi apreciat pentru ceea ce sunt iar eu le-am alungat. Durerea te schimbă, asta am înțeles-o cu timpul. Am realizat în sfârșit ce înseamnă iubirea și cum te rănește când dispare. Am învățat multe în urma lui, dar am pierdut mult mai multe, inclusiv pe mine.

La final, iubirea este cel mai superb sentiment pe care oamenii sunt capabili să-l trăiască, să-l simtă, să-l evolueze și totodată cel mai riscant episod al vieții. Iubirea te ajută să crești dar te și doboară. Am ales singurătatea în urma unui capitol care m-a marcat și am realizat că mi-e teamă să mai iubesc, să-mi mai permit să simt. Am devenit o mască, un robot, o non-ființă, un suflet gol care se trezește zilnic încătușat, bântuit de aceleași dureri eterne. 

Căutând mereu afecțiune și înțelegere ascunzându-mă după o mască nepăsătoare și dureroasă am întepărtat toate persoanele care m-ar fi iubit cum meritam, și meritam mai mult decât am primit și am oferit în trecut. Am făcut sacrificii, am iubit până la culmile abisului apoi m-am prăbușit îmbrățișându-l. Am epuizat timp, zâmbete, lacrimi și momente pentru care râvnesc cu disperare să le uit. 

Am realizat la sfârșitul zilei că iubirea, trecutul, realitatea și viitorul nu pot fi forțate. Trăim momente, primim persoane în viața noastră și rămânem cu amintiri, pierdem zile zâmbind și nopți plângând cu un motiv: acela de a găsi puterea de a trece mai departe în adâncul sufletului nostru, puterea de a ne salva pe noi înșine de tortură, de singurătate. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s